Enoh le explică fiilor săi şi tuturor bătrânilor cum trebuie să se poarte în faţa lui Dumnezeu. 1 Si acum, copiii mei, feriţi-vă sufletele să săvârşiţi nedreptăţi, căci Domnul le urăşte. 2 Mergeţi înaintea feţei Sale plini de iubire şi de smerenie. Să nu-L slujiţi decât pe El. 3 Prosternaţi-vă întotdeauna în faţa Dumnezeului Cel adevărat şi niciodată în faţa unor idoli muţi. Aduceţi jertfe potrivite în faţa Lui şi nu uitaţi niciodată că Domnul urăşte nedreptatea. 4 Domnul vede totul; când omul îşi scoate gândurile din străfundul inimii sale, el trebuie să ştie că fiecare gând îi este cunoscut Domnului, Cel care a făcut Pământul tare şi a aşezat toate creaturile pe acesta. 5 Dacă priviţi Cerul, Domnul este acolo; dacă vă gândiţi la adâncimea mărilor şi la tot ceea ce se află sub Pământ, Domnul este şi acolo. 6 Căci Domnul a creat toate lucrurile. Nu vă plecaţi în faţa lucrurilor făcute de om care-L lasă pe Dumnezeu în afara totului, căci nici o lucrare nu rămâne ascunsă în faţa Lui. 7 Umblaţi dragii mei pe calea suferinţei, a umilinţei, a blândeţii, a cinstei, a provocării, a supărării, în credinţă şi în adevăr, în încrederea în promisiuni, în boală, în abuzuri, în răni, în tentaţie, în goliciune, în lipsuri, dar iubiţi-vă întotdeauna aproapele, aşteptând să părăsiţi această viaţă de necazuri pentru a moşteni veşnicia. 8 Binecuvântaţi fie cei care vor scăpa de marea judecată, căci ei vor străluci de şapte ori mai tare ca Soarele şi pentru că în această lume a şaptea parte este ascunsă în toate, în lumină, în întuneric, în hrană, în bucurie şi în supărare, în rai şi în cazne, în foc, în brumă şi în multe alte lucruri. Si El a aşternut totul în scris pentru ca voi să puteţi citi şi înţelege.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu